A doua carte a lunii ianuarie, pentru ca am terminat-o in ianuarie, dar nu am apucat sa scriu nimic despre ea. Nu mai stiu via ce blog , via ce recomandare am cumparat-o, dar e luata din 2011 din Carturesti. Am crezut ca va fi o carte despre Al doilea razboi mondial si despre o mama care isi abandoneaza fiul. Am vrut sa stiu ce a determinat-o sa ia o asemenea decizie si acum, dupa ce am terminat cartea, tot nu mi-e clar. Nici nu am inteles care este legenda femeii din amiaza de unde se trage titlul cartii. Stiu ca este un paragraf unde explica, dar nu l-am asimilat, il voi relua cat de curand, poate ma luminez. Mi-a placut si nu prea, nu stiu de ce ma incapatanez sa aleg sa citesc carti atat de sumbre, cu personaje cu destine atat de nefericite. Mi-a placut structura cartii, incepe cu sfarsitul, stii deja ce se intampla, apoi ti se arata si de ce. Daca intelegi sau nu, e treaba ta, se pare ca eu nu am inteles. Martha si Helene sunt surori, pe jumatate evreice, au o mama instabila psihic (oh my God!!!) si un tata indragostit nebuneste de mama lor (care se intoarce din razboi ranit si nu supravietuieste). Dupa decesul tatalui surorile pleaca din Bautzen in Berlin unde o matusa le gazduieste. Si totul merge din rau in mai bine si apoi din bine in rau si tot mai rau si cel mai rau. De ce se intampla asa, nimeni nu stie, asa e viata, nu asta zicem mereu ? Asa e viata! Helene pierde cam tot ce avea de pierdut si sufera mult si peste posibilitatile umane si cred ca ajunge la capatul puterilor si de aceea se desprinde de Peter si il lasa in gara. Daca a mostenit din nebunia mamei ei, nu stiu; daca il asocia pe Peter cu tatal lui - nazist convins, barbat rau si abuziv - nu stiu. Am mai multe intrebari decat raspunsuri dupa ce am inchis cartea asta.
No comments:
Post a Comment