Thursday, April 19, 2012

Corectii - la final de drum


Corectii –
Mi-a luat ceva timp pana am terminat cartea asta – si am sentimente care mai de care cand vine vorba de ea.  Mi-am propus sa o uit de indata ce citesc ultima pagina, dar nu am cum.  Este descrisa ca fiind o capodopera tragicomica, poate ca nu inteleg eu ce inseamna tragicomic, mie mi s-a parut tragictragic de la inceput pana la sfarsit. Si atat de realista – cu totii facem ce fac personajele din carte, cu totii tinem la aparente si ne corectam si ne adaptam si ne protejam adevaratul nostru “eu” de parerile celorlalti si tinem cont de sentimentele altora intr-o masura mai mare decat tinem seama de ale noastre. Si crestem strambi, gresiti si la un moment dat cedam. Cele mai puternice si triste mi s-au parut episoadele cu Alfred – capul familiei care se lupta cu Parkinson si cu Alzheimer si are niste halucinatii atat de nenorocite  incat nu poti decat sa plangi de mila lui si de mila celor apropiati lui. Sotia lui a trait prin el, prin copiii lor, numai pentru ea si prin ea nu – dar mi-a fost antipatica, prefacuta , zgarcita si cu afinitati evidente  fata de un copil/nepot in defavoarea celorlalti . Iar copiii -  dintre toti, cea de care m-am atasat si de care mi-a placut a fost Denise – bucatar de succes, un pic mai mult bi, o sora si o fiica buna, in final. Partile despre ea au fost cele mai placute pentru mine. Gary si Chip nu mi-au fost simpatici, de Gary mi-a fost mila si Chip este pur si simplu un ciudat care, fara sa se straduiasca, devine uman abia la sfarsitul romanului. Va intra in circuitul cititoarelor si astept impresiile lor.

No comments:

Post a Comment