Nu-s eu in stare sa spun cat de mult mi-a placut cartea asta. Mult de tot. Ca nu stiu nimic despre Palestina, crearea statului Israel (14 mai 1948), despre musulmani/evrei/ultraortodocsi/nonevrei, despre conditia evreilor inainte de razboaie, interbelic si post...e rusinos, dar ma documentez acum, asa incet-incet. Nu stiu cum de am asa mari lapsusuri, daca toata lumea este ca mine, sau poate doar eu sunt in groapa asta de necunoastere. Nu-mi amintesc sa fi invatat la scoala nimic despre Israel, dar cine mai tine minte ce ni se preda la orele de istorie ? Oricum - rusinica mie!
Este o carte induiosatoare, vesela pe alocuri, trista in ansamblul ei, frumoasa pe toate partile. Sunt bucuroasa ca am trecut peste prejudecati si mi-am cumparat-o si am citit-o. Vazand asa multe carti de Amos Oz in capul meu a intrat ideea ca este un scriitor "usurel" si, snoaba, cum sunt, m-am ferit de el. Da, prostii. Am invatat multe - vezi kibbutz, Joseph Klausner si trebuie sa caut informatii despre autorii cititi de parintii lui Amos Oz, asa cum sunt enumerati in carte. Si poate ca il voi mai "prinde" cand va mai veni in Romania. Mi-ar placea la nebunie sa-l aud vorbind.
No comments:
Post a Comment