Ma lupt pagina cu pagina cu cartea asta si am senzatia ca o sa mor cu ea de gat. La fiecare 50 de pagini, poate chiar mai repede, este repetata aceeasi istorie trista a lui Julian Carax si a Penelopei Aladaya. Cum apare un personaj nou, cum o luam de la capat cu copilaria trista, dragostea nefericita plus un mic amanunt adaugat de personajul nou introdus in scena. Cel putin pana acum - asa a fost. Poate ca in a doua jumatate a cartii lucrurile se vor schimba, dar nu prea cred.
"
luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă..."(I.L. Caragiale)
No comments:
Post a Comment