Poveste de dragoste africana - de Caitlin Davies

Am vrut cu tot dinadinsul să citesc încă o biografie, încă un jurnal, încă o poveste adevărată, după ce am iubit atât de mult Autobiografia Agathei Christie. Așa că, am profitat de Campania vALLuntar și am solicitat această carte -    - Mi-a luat foarte mult să o citesc – am primit-o la începutul lunii și abia ieri am reușit să o termin. Poate că aș fi citit-o mai repede dacă nu eram plecată ba la Bacău, ba în Poiană…și cu sigurantă as fi terminat-o mai repede dacă mi-ar fi plăcut mai mult .

Nu am înteles chiar tot, nu am înteles mesajul cărtii – imi pare rău să zic asta, dar n-am înteles. Am citit-o tot așteptând să se întample ceva, ceva, orice. Și spre sfarșit s-a întamplat. Ceva oribil, crud, trist. Tind să cred că scrisul cărtii ăsteia a fost un fel de eliberare, un soi de purificare, o încercare să înțeleagă ce s-a întamplat în viața ei, în Maun și o impăcare cu sine și cu ceilalți.

Mi-au plăcut pasajele despre Botswana, ideea să ai un hipoptam “in the back yard” mi s-a părut mai mult decât curioasă, aspecte despre obiceiurile lor au rămas cu mine și mă gândesc cum ar fi dacă … dar știu că nu aș putea să mă rup de toate și să mă mut in Africa și am admirat-o pe Caitlin că a facut-o.

Mă așteptam la altceva – mă așteptam să fie o poveste de dragoste între ea și Ron (n-a fost – descrie cum l-a cunoscut – scurt și simplu, cum s-au căsătorit - netradițional), mă așteptam să fie o poveste despre o profesoară engleză care vine în Africa și schimbă destinele elevilor ei (n-a fost să fie), aș fi vrut să fie o poveste despre cariera ei de jurnalistă- (n-a fost). În schimb este vorba despre deschiderea unui european către Africa, despre zece+ ani trăiți acolo, integrarea ei într-o lume aflată în continuă schimbare și, ceea ce pe mine m-a sufocat pagini întregi, absurdul unor situatii – legate de sistemul lor juridic  (extrem de greoi, dar să zicem că greoi e mai peste tot, dar unde s-a mai auzit ca sistemul să fie în așa fel încât acuzatul să pună întrebări victimei?), dar și de relațiile lor de familie (fratele este responsabil de acțiunile surorii lui și vorbește în numele ei, scuipatul apei pe față este o binecuvântare din partea celei mai bătrâne persone din familie atunci când pleci la drum). 

Fact: Moneda oficială a Botswanei (da, da – acea moneda națională) înseamnă apă.

Abuzul la care este supusă, atitudinea de neînțeles pentru un european a familiei ei din Maun, înstrăinarea constantă față de Ron, capriciile fiicei vitrege , Alice, imixtiunea soacrei in viata ei o determină pe Caitlin să părăsească  Botswana și închid în mod trist o carte care putea să fie (dacă asta se dorea) o poveste induioșătoare de dragoste africană.

Dar din dar se face Rai, așa că dacă doriți aceasta carte o trimit cu mare drag - dacă sunt mai multe comentarii – până duminică, 4 martie, voi organiza o mică tragere la sorți -

Da, este primul meu giveaway.

Oh, tare-i greu cu diacriticele astea!

Iată o fotografie cu Caitlin si cu fiica ei - Ruby  

LE - (Luni 5 martie) - Cartea va pleca la Simona :) si astept vesti de la Adriana pentru a-i trimite si ei alta carte. Multumesc!