Trisari

Am inceput Prins si l-am abandonat. Am inceput The Memory of Love si am intrerupt-o pentru ca am citit intre timp doua carti de Nina Berberova - prima - Acompaniatoarea mi-a luat 2 zile si am devorat-o pur si simplu, Suverana a mers mai greu - poate si pentru ca nu mi-a fost Sasa atat de simpatic, precum mi-a fost Sonia. De fapt poate ca nu simpatica, ci doar pe ea am inteles-o mai mult decat pe Sasa. Sunt foarte subtiri aceste carti, nu sunt obisnuita sa citesc carti atat de scurte - dar sunt puternice si am avut impresia de slowmotion mai tot timpul. E ca si cum ai fi pe o pista de alergare si toti trec pe langa tine cu viteza, nu le vezi trasaturile, nu stii cine sunt - dar intri brusc intr-o alta zona de timp unde toate se misca incet si afli tot ce e de aflat despre alergator si despre viata lui. Cam asa sunt cartile Ninei Berberova - disectii ale personajelor intr-un punct din vietile lor. Intri brusc in mediul lor si il parasesti la fel de repede. Cel putin la Suverana sentimentul meu a fost unul de discontinuitate, de neterminare. Frustrant pentru mine pentru ca imi plac cartile cu un final determinat, explicit, definitiv - nu am nici o placere cand vine vorba de finaluri deschise, care lasa loc interpretarii ...